Grija și atenția pentru pisicuțe nu sunt simple mofturi atunci când te gândești la sănătatea lor. Multe dintre bolile pisicilor pot fi preluate din mediul exterior, prin transmiterea virusului de la o pisică la alta. Acest lucru e posibil dacă nu li se administrează încă din primele luni de viață vaccinul absolut necesar pentru protecție. Caliciviroza este una dintre afecțiunile severe, la care orice pisică poate fi expusă atunci când își face noi prietene infectate.
Cum se manifestă caliciviroza?
Afecțiunea se întâlnește cel mai adesea în cazul pisicilor domestice și cauzează o serie de simptome, asemănătoare cu răceala. Caracterizată prin inflamația mucoasei căilor respiratorii anterioare, mai poartă și denumirea de complexul respirator infecțios al felinelor. Posibilele surse de contaminare sunt podelele, litierele, bolurile, păturile, și uneori, chiar mâinile oamenilor care au atins pisicile infectate.
În funcție de vârsta felinei și de situația sănătății sale, urmările pot fi mai mult sau mai puțin grave. De obicei, boala evoluează în 3 forme clinice: acută, cronică și inaparentă, cu o perioadă de incubație de 3-5 zile.
Faza acută a bolii debutează cu febră, astenie și lipsa apetitului. Mai apoi, apar afecțiunile nazale și oculare cu rinită și conjunctivită cu secreții seroase sau purulente. La nivelul cavității orale, se observă apariția unor vezicule și ulcerații care afectează zona palatului dur, partea antero-dorsală a limbii, silonul median al nasului și buzele.
Forma cronică este cea mai frecvent întâlnită și se numește și stomatită. Se manifestă prin leziuni ulcerative ale limbii, gingiilor, amigdalelor, faringelor și palatului dur. Din această cauză, pisicile refuză hrana, iar treptat, corpul slăbește și rămâne fără forță. Mai mult de atât, ulcerele bucale se supra-infectează și pot apărea complicații.
Caliciviroza are și o fază inaparentă, numită și infecția persistentă, se caracterizează prin purtarea virusului fără a oferi exprimări clinice. Cu toate acestea, pisica poartă cu sine această boală un timp mai îndelungat și perioada de eliminare a virusului este, de asemenea, mai lungă.
Diagnostic și tratament
În cazul simptomelor respiratorii superioare însoțite de ulcere bucale, este ușor de stabilit diagnosticul clinic al bolii. Încă din momentul în care apar semne de rinită sau stomatită trebuie realizat un set de teste la laborator din extrasul bucal pentru confirmare. În urma stabilirii diagnosticului, medicul veterinar sugerează un tratament specific situației de sănătate a fiecărui mic pacient. Cel mai adesea, acesta constă în antibioterapie generală și locală, tratament de susținere, hrănire artificială în unele cazuri și imunostimulatoare pe un timp de cca. 14 zile. Cea mai bună soluție este, însă, prevenția cu imunizarea vaccinului. Se recomandă a fi realizat de la vârsta de 3 luni, repetat la fiecare 21 de zile în primul an de viață, iar apoi anual.
Pisica ta va fi fericită să afle că de acum se poate împrieteni cu oricine și poate hoinări în orice loc posibil. Responsabilitatea ta este să te asiguri că nu va fi în pericol nicio secundă atunci când se îndepărtează de casă. Ai grijă să previi orice boală transmisibilă prin respectarea termenelor de vaccin, iar un prim pas pentru sănătatea pisicii tale este deja realizat.
